Cuvintul YAMA provine din radacina YAM care inseamna "a pune frau", "a tine in mana", "a supune", "a stapani". YAMA reprezinta regulile de comportament si se refera la controlul anumitor tendinte negative ce apar la toate fiintele umane. Aceste constrangeri nu sunt specifice numai yoghinilor deoarece orice om intr-o anumita masura le practica. Dar yoghinul trebuie sa le aduca la perfectiune, lucru care cere o daruire totala, aspiratie, consecventa, curaj. Ele confera in acest caz puteri paranormale.
Asa cum sunt mentionate In YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, YAMA sunt in numar de cinci :
1) AHIMSA (non-violenta);
2) SATYA (adevarul);
3) ASTEYA (non-furtul);
4) BRAHMACHARYA (continenta);
5) APARIGRAHA (non-posesivitatea).
SATYA sau adevArul este cea mai importanta regula de comportare. MAHATMA GANDHI spunea: "Adevarul este Dumnezeu si Dumnezeu este Adevar". Asa cum focul arde impuritatile si rafineaza aurul, tot astfel focul adev&rului il purifica pe yoghin si arde impuritatile din el.
Adevarul a fost in mod special respectat si chiar adorat in traditia yoghina. Vedele afirma ca adevarul este cel ce guverneaza pamantul, apa, cosmosul intreg. Mahabharata afirma chiar ca: "Daca meritul obtinut facand o mie de sacrificii rituale ASHVAMEDHA ar fi plasat in balanta cu meritul adevarului (SATYA), adevarul ar atarna inca mai greu".
Marele intelept MANU afirma: Toate activitatile umane sunt efectuate gratie cuvantului si nu exista alt mijloc de comunicare a gandurilor decat cuvantul, deci omul care necinsteste cuvantul care este sursa si fundament pentru toate activitatile, fiind nesincer sau incorect in limbajul sau, se poate spune ca devine in acelasi timp un hot al tuturor lucrurilor pe care el le denatureaza. Pentru respectarea acestei reguli, yoghinul trebuie sa se abtina de la orice exagerare, pretentie, exprimare echivoca, semi-adevar, dezvoltand in acelasi timp o putere de viziune clara si directa excluzand confuzia, inconstanta, agitatia haotica in vorbire, gindire sau actiune.
SATYA, la nivelul vorbirii, inseamna ca nu trebuie sa spunem ceea ce stim ca este fals. Si nici nu trebuie sa inducem pe altii in eroare lasandu-i sa inteleaga ca stim ceva cand de fapt numai banuim, sau facem presupuneri dogmatice. Implica de asemenea ca nu trebuie sa facem judecati pripite. Acestui autocontrol trebuie sa i se dea totusi un sens mai larg: sa fii drept in gand si in fapta tot asa ca si in vorbire. Yoghinul trebuie sa consacre fiecare clipa a vietii sale Adevarului in sensul lui cel mai larg. Aceasta implica sa gandim in termenii celor mai inalte principii de care suntem capabili, hotarand ca actiunile si gandurile noastre sa fie in concordanta cu aceste principii si fiind consecventi lor.
Minciuna nu se refera numai la vorbire. Putem minti prin actiuni daca aceste actiuni ii inseala pe altii; de exemplu, ii facem sa creada ca am facut un lucru pe care nu 1-am facut si nici nu am avut de gind sa-1 facem. La sfarsitul fiecarei zile trebuie sa ne intrebam daca am respectat principiile adevarului. Uneori poate exista tendinta de a incerca sa justificam un neadevar. Ar fi insa o noua greseala pentru ca in felul acesta ne-am minti pe noi insine si nu trebuie sa ne inselam pe noi asa cum nu trebuis sa-i inselam nici pe ceilalti.
De asemenea, adevarul nu trebuie comunicat fara discriminare deoarece, asa cum afirma un intelept yoghin, cunoasterea adevarata adreseaza aceasta rugaciune oricarei persoane care o detine: "Eu sunt comoara ta, pastreaza-ma si nu ma darui celor ce nu ma pretuiesc". Yoghinul nu trebuie sa faca afirmatii despre care nu este in totalitate sigur. De multe ori imaginatia oamenilor obisnuiti ajunge sa deformeze foarte mult adevarul, desi aparent acestia nu au nici o intentie negativa. Din viziunea intelepciunii yoghine, aceasta eate totusi o incalcare a lui SATYA, deoarece a existat o mare superficialitate in gindire.
Inteleptul VYASA, unul dintre cei care au facut cele mai autorizate comentarii ale textului YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI, spune: "Adevarul va fi folosit spre folosul tuturor si nu pentru a distruge sau a face vreun rau creaturilor. Chiar daca afirmam adevarul, dar prin aceasta facem rau unei fiinte, comitem o mare greseala".
In anumite situatii adevarul poate fi folosit pentru a face rau. Aceasta insa reprezinta o folosire a adevarului nu pentru adevar in sine ci pentru a face rau celorlalti. Chiar daca cineva spune un adevar incontestabil, dar o face cu scopul de a rani o alta persoana, atunci el nu practica in mod corect SATYA. Cel care isi imagineaza doar ca realizeaza lucruri folositoare pentru el si pentru ceilalti cand de fapt nu este asa, nu are nici o sansa sa se schimbe. In primul rand un om trebuie sa-si inteleaga lipsurile si limitarile acceptandu-se asa cum este pentru ca doar in felul acesta poate exista o sansa de transformare. Aceasta falsa intelegere a ceea ce un om este de fapt este considerata de inteleptii yoghini ca fiind cel mai mare rau, deoarece toate celelalte rele, dureri, suferinte provenind din exterior, sunt un rezultat al legii KARMA-ei, avind rolul de a ne face sa invatam si deci conduc si ele indirect c&tre intelepciune. Aceasta falsa intelegere nu poate insa decat sa ne indeparteze de intelepciune hranind egoismul, impingandu-ne din ce in ce mai adanc in ignoaranta si creand imposibilitatea elevarii constiintei. VYASA continua: "Deci yoghinul trebuie mai intii sa analizeze ceea ce este bun pentru toate fiintele si apoi sa vorbeasca abtinandu-se de la minciuna".
"Gindeste inainte de a vorbi" este o recomandare cu caracter general. Totusi, pentru ca o persoana sa poata spune adevarul trebuie in primul rand sa-l fi trait in propria sa fiinta. De aceea sensul cel mai inalt a1 lui SATYA il reprezinta insasi profunda transformare interioara ce are ca rezultat revelarea Sinelui Esenta Ultim.
In stiinta actuala se cunosc multe cazuri in care o teorema, o lege sau o idee apreciata la un moment dat ca fiind un adevar absolut, peste o perioada de timp a ajuns sa fie infirmata sau sa constituie un adevar partial inglobat intr-un sistem mai amplu si mai profund.Pe masura ce o fiinta isi eleveaza constiinta, rafinandu-si perceptiile interioare precum si capacitatea de exprimare, ajunge sa traiasca un proces similar celui descris anterior in care noua modalitate de intelegere il plaseaza la un nivel mai inalt dandu-i astfel o viziune mai ampla si mai integrata asupra unui fenomen. Acest proces de transformare care implica totdeauna rasturnarea principiilor limitatoare, eliminarea dogmatismului, depasirea conformismului asociata cu o stare de compasiune pentru cei care nu au ajuns inca la acest nivel, este o consecinta fireasca a procesului de trezire a constiintei.
Plasandu-ne la un nivel superior, dispare treptat interesul pentru fenomenele fluctuante, trecatoare si apare o aspiratie catre tot ceea ce este universal valabil, superior, inaltator, sublim. De aceea, inteleptii Orientului au afirmat ca lumea este o iluzie, iar omul obisnuit poate in multe directii sa fie asemanat cu o masina caci el este inconstient fata de realitatile subtile, adevarate si nu exista nici un alt motiv sa fie asa decat doar faptul ca a consimtit sa fie astfel.
Starea celui care prin cautarea Sinelui a atins Adevarul Ultim este sublima beatitudine a libertatii totale. Ea este libertate pentru ca in acest moment yoghinul nu mai este constrins de nici o lege sau determinare exterioara. Ea este tacere, caci, citindu-1 pe LAO TZE, orice ai spune despre Adevarul Ultin devine o minciuna in momentul in care te supui lui.
Cele 12 calitAti pe care le implica SATYA sunt:
- veracitatea, sau faptul de a te abtine de la orice forma de minciuna, aceasta atragand disparitia temerii;
- egalitatea psihica; - stapinirea de sine;
- absenta dorintei in emulatie (la nivelul dorintelor superficiale) arata daca e util sa dorim un lucru;
- iertarea; - modestia;
- puterea de indurare (rezistenta);
- absenta geloziei;
- mila;
- atentia si consideratia pentru ceilalti;
- filantropia dezinteresata,
- dominarea asupra sa insasi.
Daca mintea nutreste ganduri adevarate, daca omul rosteste cuvinte adevarate si daca intreaga fiinta este bazata pe adevar, atunci se creeaza conditiile pentru fuziunea cu infinitul. Realitatea in natura sa fundamentala este dragoste si adevar si se exprima prin aceste doua aspecte.
Viata yoghinului trebuie sa se conformeze strict acestor doua fatete ale realitatii. De aceea este absolut necesara AHIMSA, care in esenta se bazeaza pe iubire. SATYA presupune adevar total in gand, vorbire si fapta. Neadevarul, sub orice forma, scoate fiinta din armonia in care exista in mod esential cu legea fundamentala a Adevarului.
Exista 4 pacate provocate prin vorbire: obscenitatea si injuriile, a spune neadevaruri, calomnia sau inventarea unor lucruri si ridiculizarea a ceea ce este sacru pentru ceilalti. Controlul vorbirii duce la dezradacinarea raului de orice fel.
Cand mintea nu mai este orientata negativ in nici o directie ea este imediat umpluta cu bunatate fata de toti. Cel care a invatat sa-si controleze felul de a vorbi, simtind cand trebuie si cand nu sa vorbeasca, a obtinut un autocontrol in mare masura. Cand o astfel de persoana vorbeste, ea va fi ascultata cu respect si cu atentie. Cuvintele sale vor fi tinute minte caci ele vor fi bune si adevarate.
In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 36) PANTAJALI afirma:
"Fiind ferm stabilit in SATYA, rezultatul actiunilor va fi dobandit, el depinzand in intregime de vointa noastra". Atunci cand aspirantul devine ferm stabilit in veracitate, prin practica acesteia ca lege universala, neconditionata de timp, tara, nastere si circumstante, el capata un intelect divin. El este capabil sa dobandeasca fructul KARMA-ei sale (legea cauzei si a efectului) conform cu dorinta sa. De obicei, rezultatul KARMA-ei este independent de dorintele noastre, dar acest lucru nu este valabil in cazul unui om care a realizat perfect SATYA. Prin practicarea lui SATYA, yoghinul capata adevarul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevarat, se va realiza. In YOGA acest lucru este num1t vorbire psihica. Aspirantul dobandeste astfel o anumita putere psihica, mintea sa devine la fel de clara ca o oglinda, astfel incit ea reflecta tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricarei actiuni este in totalitate dependent de el - rezultatul nu mai depinde de schimbare. Sau, se poste spune ca acela care a atins perfectiunea in SATYA e capabil sa cantareasca perfect orice cuvant pe care-l rosteste pentru ca el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este foarte dificil.
Numai acela care stie sa-si cantareasca fiecare cuvant poate spune adevarul; acest lucru devine o conditie a vorbirii sale. EL nu exprima nimic care sa nu fi fost cantarit prin puterea spirituala. In acest fel el poate controla in asa masura vehicolul vorbirii incit orice rosteste se realizeaza. Acestea sunt cele doua intelesuri ale acestei SUTRA a lui PATANJALI. In primul rand, ea inseamna ca orice spune fiinta se realizeaza si in al doilea rand, inseamna ca rezultatul actiunilor depinde de vointa sa.
Practica lui SATYA atrage dupa sine VAK-SIDDHI. VAK-SIDDHI - putere yoghina axtraordinara, obtinuta prin practica lui SATYA, gratie careia tot ceea ce spune sau gindeste yoghinul devine adevarat, efectiv si se realizeaza aceasta deoarece energia individului se mareste, intrand benefic in rezonanta cu energia subconstientului colectiv.